Schimbarea e deja aici
Criza economică pare să ducă, încet-încet, la modificarea semnificativă a sistemului politico-economic internaţional. Sau cel puţin asta se poate deduce din declaraţiile politicienilor. De la Washington, Barack Obama a transmis lumii să nu se mai aştepte ca S.U.A. să rezolve toate problemele, deşi un politician cu o experienţă rezonabilă, precum Obama, trebuie să ştie că cel care nu rezolvă toate problemele, nu îşi va lua nici partea leului din profituri. Un asemenea mesaj din partea preşedintelui S.U.A. indică nu numai gravitatea situaţiei ţării, ci şi faptul că actuala administraţie nu se aşteaptă ca ţara să îşi reia vechiul loc prea curând.
În schimb, competiţia nu stă degeaba. Guido Mantega, Ministrul de Finanţe al Braziliei, a declarat că ţările europene care nu mai au forţa economică de dinainte de criză trebuie să facă loc pentru ţările în curs de dezvoltare, adică pentru Brazilia, China şi Rusia. Mantega a cerut o reformă imediată a Fondului Monetar Internaţional pentru a acorda mai multă putere noilor jucători. Oficialii S.U.A. şi ai ţărilor europene au acceptat deja ca G20 să capete puteri sporite de control a economiei mondiale, ceea ce înseamnă că au fost forţaţi să accepte intrarea de noi jucători la masa mare.
Evident, S.U.A. încearcă să mai echilibreze balanţa cerând Chinei să îşi dezvolte consumul intern şi să mai reducă din surplusul comercial. Larry Summers, consilier al preşedintelui S.U.A., a declarat că consumul intern al S.U.A. nu va mai fi motorul economic al lumii. Oh, well.
Georgia părăseşte CSI
Guvernul de la Tblisi a decis să pună în practică anunţul făcut acum un an şi, de astăzi, Georgia nu mai este un membru al Comunităţii Statelor Independente. Decizia a fost luată după războiul cu Federaţia Rusă care a avut loc anul trecut, după ce autorităţile georgiene au acuzat CSI că nu a făcut nimic pentru a preveni "agresiunea şi ocuparea Abhaziei şi Osetiei de Sud" de către Federaţia Rusă.
Pe de-o parte, unele voci susţin că gestul autorităţilor georgiene reprezintă un precedent de care se pot folosi şi alte foste state sovietice, precum Ucraina. Pe de altă parte, persoane mai realiste consideră că gestul mai mult simbolic de ieşire din CSI nu va avea un impact mare asupra membrilor rămaşi, însă va avea consecinţe neplăcute pentru Georgia.
De altfel, Vladimir Jarikin director adjunct al Institutului Ţărilor Membre ale CSI, s-a grăbit să arate Georgiei pisica proverbială. Conform lui Jarikin, CSI este o zonă fără vize, ceea înseamnă că Georgia va trebui acum să negocieze regimul cetăţenilor săi în străinătate cu toate statele membre ale CSI. De asemenea, diplomele emise de instituţiile de învăţământ din Georgia nu mai sunt recunoscute în CSI şi nici invers, motiv pentru care Jarikin este încântat să constate că Preşedintele Georgiei, Mikheil Saakashvili, care a studiat la Kiev, a devenit o persoană fără educaţie superioară.
Mai important este faptul că Jarikin consideră Georgia nu mai are temeiuri legale pentru a cere retragerea forţelor FR de menţinere a păcii din Osetia de Sud. Este adevărat că o asemenea cerere din partea Georgiei nu avea vreo şansă să fie acceptată, însă este posibil ca Georgia să fi dat cărţile nu foarte bune pe care le mai avea de jucat pentru un gest fără prea mare însemnătate.
Un alt punct atins de Jarikin şi care pare la fel de important pentru Georgia precum prezenţa trupelor ruseşti, este faptul că soluţiile disputelor teritoriale dintre Georgia, Federaţia Rusă, Armenia şi Azerbaidjan înscrise în actele CSI au devenit brusc nule. Georgia va trebui să îşi renegocieze graniţele cu aceste ţări, ceea ce nu are cum să fie uşor.
Cei patru cavaleri ai viitorului sunt trei
Masa cavalerilor
Observatorii cu simţul istoriei trebuie să fi zâmbit discret în timpul întâlnirii la vârf a reprezentanţilor grupului BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China) în Yekaterinburg, oraşul în care ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, şi familia sa au fost executaţi de către Bolşevici, în 1918. Faptul că grupul BRIC se defineşte, inevitabil, ca o alternativă la parteneriatul SUA-UE a dat naştere unor teorii amuzante, bazate pe rolul simbolic jucat de oraş în sfârşitul unei epoci în istoria Rusiei şi a lumii şi începutul uneia noi.
Însă sfârşiturile şi începuturile epocilor sunt, de obicei, mai greu de legat de un eveniment anume. Cert este faptul că unul dintre subiectele pe care liderii celor patru ţări s-au adunat să îl discute este poziţionarea lor într-o posibilă (şi din ce în ce mai probabilă) eră post-dolar. Ţările grupului BRIC sunt principalii jucători nemulţumiţi de poziţia SUA şi UE în vârful sistemului financiar mondial, iar, în momentul de faţă, acestea se află şi în măsură să încerce să modifice sistemul pe care speră să îl domine cât mai curând.
Ca într-un roman din secolul al XIX-lea, Brazilia, Rusia, India şi China, par din ce în cel mai mult grupul moştenitorilor "tineri", care aşteaptă ca tutorii în vârstă să moară pentru a pune mâna, în fine, pe bani. Primele mişcări în acest sens au fost făcute deja atunci când trei dintre cele patru ţări, adică Brazilia, Rusia şi China, au anunţat că au de gând să cumpere obligaţiuni denominate în DST, a căror emitere este analizată de către Fondul Monetar Internaţional ca o modalitate de a obţine bani pentru ţările aflate în dificultate. Cele trei ţări sunt gata să investească împreună 70 de miliarde de USD, sub formă de bonuri de tezaur SUA, în emisiunea de obligaţiuni, dacă va avea loc.
Această mişcare are două scopuri principale. Primul scop este convertirea unei părţi însemnate din rezervele de bonuri de tezaur emise de Guvernul SUA şi denominate în USD, în obligaţiuni FMI, denominate în Drepturi Speciale de Tragere şi, astfel, la adăpost de fluctuaţiile şi devalorizarea dolarului. Cel de-al doilea scop este câştigarea de prestigiu la nivel internaţional prin demonstrarea stabilităţii şi prosperităţii economiilor BRIC, care îşi permit, în vremuri de criză, să întindă o mână de ajutor ţărilor mai mici aflate în criză.
Lista de revendicări
Şi, pentru că mâna de ajutor nu vine niciodată singură, moştenitorii au început să scoată la iveală lista cu pretenţii. Primele puncte pe listă sunt uşor de identificat în declaraţia adoptată de participanţii la summit-ul de la Yekaterinburg. În această declaraţie, cei patru cavaleri ai viitorului anunţă că sprijină procesul de reformă al instituţiilor financiare internaţionale, cerând ca economiile emergente şi în dezvoltare să aibă un cuvânt mai greu de spus în aceste instituţii şi ca cetăţenii lor să aibă acces la funcţiile de conducere din FMI şi Banca Mondială. Practic, ţările BRIC anunţă SUA şi UE că ar dori să facă şi ele jocurile în sistemul financiar internaţional. Lesne de înţeles că SUA şi UE nu intenţionează să permită aşa ceva.
Este demn de menţionat faptul că ţările BRIC au făcut apel la instituirea unui sistem transparent de alegere a directorilor şi şefilor de departamente din instituţiile financiare internaţionale, bazat pe meritele candidaţilor. Pe lângă faptul că acesta este argumentul clasic al celor care nu au forţa de a-şi impune interesele, este mai mult decât uşor ironic faptul că ţări precum Rusia, China, Brazilia sau India cer transparenţă şi sisteme bazate pe merit.
De asemenea, ţările BRIC şi-au exprimat angajamentul faţă de "o diplomaţie multilaterală" în cadrul Naţiunilor Unite şi au reiterat importanţa Braziliei şi Indiei în afacerile internaţionale. Dând la o parte limbajul diplomatic, angajamentul şi reiterarea sunt, pur şi simplu, modul în care Rusia şi China se plâng că tutorii nu le iau în seamă interesele, iar Brazilia şi India se plâng că sunt de-a dreptul irelevante la Naţiunile Unite. În concluzie, putem spune că asistăm nu la o revoluţie în ordinea internaţională, ci la o tragere de mânecă a tutorilor de către moştenitorii care abia aşteaptă să pună mâna pe sistem pentru a trece la rezolvarea rivalităţilor bilaterale.
Sfada cavalerilor
Pentru că cei patru cavaleri nu sunt nici pe departe patru muşchetari, alături la bine şi la rău. Dintre cei patru, Rusia este veriga slabă, care are cele mai multe şanse să cedeze prima. O federaţie alcătuită din grupuri care doresc să scape de sub papucul Guvernului de la Moscova, cu cea mai mică populaţie din grupul BRIC, cu o rată a natalităţii foarte scăzută (- 700.000 de oameni pe an, în 2007), cu o rată uluitoare a alcoolismului în rândul copiilor şi femeilor (vârsta la care copiii încep să bea a coborât la 13 ani), Rusia nu are, practic, un viitor. Faptul că federaţia este guvernată de o combinaţie totalitară şi extrem de coruptă de oligarhi şi KGB-işti, deghizată stângaci într-o democraţie, nu ajută deloc.
India şi China sunt principali candidaţi pentru conducerea grupului, lucru care contribuie la rivalitatea bine cunoscută dintre cele două ţări. Este foarte probabil ca India şi China să nu poată să evite o reglare a conturilor, în viitorul nu foarte îndepărtat, pentru a decide chestiunea supremaţiei sau a supravieţuirii, după cum va fi cazul. Tot ceea ce putem spera este ca acest lucru să se petreacă pe cale economică şi nu militară, deşi lupta pentru asigurarea intereselor comerciale are toate şansele să ia forma războaielor periferice. Iar relaţiile dintre Brazilia şi China nu sunt cu mult mai bune, mai ales având în vedere recenta dispută pe tema preţului oţelului brazilian, care a ajuns mai ieftin decât cel chinezesc.
Pe măsură ce prosperitatea economică şi influenţa internaţională cresc, Brazilia, Rusia, India şi China se vor vedea nevoite să îşi confrunte problemele interne. Toate aceste ţări au pături largi de cetăţeni care nu iau parte la deciziile politice şi pe care prosperitatea economică nu îi ajută semnificativ. Este inevitabil ca resentimentele acestor pături să nu răbufnească la un moment dat şi singurele opţiuni ale celor patru cavaleri sunt iniţierea reformelor interne, alunecarea spre un totalitarism care încetineşte dezvoltarea încercând să o controleze (cazul Rusiei) sau exploziile sociale mai mult sau mai puţin controlate.
Trăim vremuri interesante.
Merkel, Sarkozy, Turcia şi … Nabucco
Spre (oarecum) surpriza şi (în mod sigur) nemulţumirea Primului Ministru Tayyip Erdogan, Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, au anunţat duminică, 10 mai, că admiterea Turciei în Uniunea Europeană nu este indicată şi că celui mai estic membru al NATO ar trebui să i se ofere un "parteneriat privilegiat". Adică un premiu de consolare.
Joi, 14 mai, Erdogan a tras o salvă de răspuns, acuzându-i pe Merkel şi pe Sarkozy că se folosesc de subiectul aderării Turciei pentru a câştiga voturi pentru partidele lor în alegerile pentru Parlamentul European, ceea ce este parţial adevărat. Din nefericire pentru Erdogan, alegeri sau nu, părerea negativă a liderilor german şi francez referitor la aderarea Turciei este prea bine cunoscută.
Însă Erdogan nu vine la masa negocierilor chiar cu mâna goală. Pe lângă faptul că o parte din membrii mai mici ai UE sprijină aderarea Turciei, mai poate fi pusă în discuţie şi soarta proiectului Nabucco. Care trece prin Turcia. Reprezentanţi ai companiei norvegiene StatoilHydro au declarat public că guvernul de la Ankara încearcă să tragă de timp în negocierile privind tranzitul către Europa a gazelor extrase din câmpul Shah Deniz, în Azerbaijan.
Shah Deniz este exact zăcământul de gaze naturale pe care consorţiul aflat la cârma proiectului Nabucco contează pentru aprovizionare. Fără gazele naturale din Azerbaijan, proiectul Nabucco este complet mort, deoarece alt furnizor de gaze nu mai există. În afară de Rusia şi prietenii Rusiei, evident. Însă Rusia nu are nici un interes în susţinerea proiectului Nabucoo şi promovează intens propriul său proiect, South Stream.
Rămâne de văzut dacă turcii vor reuşi să profite de poziţia lor strategică fără a distruge proiectul Nabucco, mai ales că norvegienii de la StatoilHydro se declară dispuşi să ia în considerare o rută a gazelor naturale prin Rusia.