The carrot and the stick
Se pare ca Preşedintele S.U.A., Barack Obama, a decis, într-adevăr, să se ţină de cuvânt şi să îşi schimbe politica faţă de Orientul Mijlociu. Iar schimbarea reprezintă un morcov atârnat în faţa lumii arabe.
Analysis: U.N. rebukes of Israel permitted in U.S. policy shift
(Reuters) - Under President Barack Obama, the United States no longer provides Israel with automatic support at the United Nations where the Jewish state faces a constant barrage of criticism and condemnation.
The subtle but noticeable shift in the U.S. approach to its Middle East ally comes amid what some analysts describe as one of the most serious crises in U.S.-Israeli relations in years.
Under Obama, the United States seeks to reclaim its role as an impartial Middle East peace broker which critics say it lost during the previous administration of George W. Bush.
"Israel became used to unconditional support of the United States during eight years of the Bush administration," said Marina Ottaway, director of the Middle East Program at the Carnegie Endowment for International Peace in Washington.
She said Bush's "extreme position" makes even mild criticism appear dramatic to Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu and his cabinet.
Evident, ţările arabe sunt lăsate să critice Israelul, dar S.U.A. nu va lăsa lucrurile să meargă până în punctul unde critica să aibă efecte concrete.
However, Washington continues to block what it sees as efforts to use the United Nations as a forum for bashing Israel -- which one U.S. official told Reuters was "nine out of 10 initiatives regarding Israel in New York."
Precisely. Şi după morcov vine băţul:
Obama secretly deploys US special forces to 75 countries across world
President Obama has secretly sanctioned a huge increase in the number of US special forces carrying out search-and-destroy missions against al-Qaeda around the world, with American troops now operating in 75 countries.
The dramatic expansion in the use of special forces, which in their global span go far beyond the covert missions authorised by George W. Bush, reflects how aggressively the President is pursuing al-Qaeda behind his public rhetoric of global engagement and diplomacy.
When Mr Obama took office US special forces were operating in fewer than 60 countries. In the past 18 months he has ordered a big expansion in Yemen and the Horn of Africa — known areas of strong al-Qaeda activity — and elsewhere in the Middle East, central Asia and Africa.
According to The Washington Post, Mr Obama has also approved pre-emptive special forces strikes to disrupt terror plots, and has given the units powers and authority that was not granted by Mr Bush when he occupied the White House.
It also emerged yesterday that Robert Gates, the US Defence Secretary, has ordered the Pentagon to find savings of more than $100 billion (£68 billion) over the next five years to redistribute more funds for combat forces — including special operations units. Mr Gates has called on all departments to come up with proposals by July 31, and is initially demanding $7 billion in cuts and efficiencies for the 2012 fiscal year, and further cuts each year up to 2016.
Surpriză. Şi se pare că următoarea zonă de conflict este Cornul Africii. Yemen and Somalia, here we come!
Yemen, o campanie amânată
Pun pariu că Preşedintele Barack Obama simte că îi urcă aciditatea în gât atunci când se gândeşte la Orientul Mijlociu. Şi pentru că cele două campanii din Irak şi Afganistan-Pakistan nu sunt de ajuns, situaţia din Yemen a început să devină neplăcută. George Bush al II-lea a pornit două campanii militare ca parte a unei politici îndrăzneţe (sau nesăbuite, depinde pe cine întrebi) de refacere a Orientului Mijlociu. Obama a decis că este mai bine să încerce să păstreze un echilibru al puterii între şiiţi şi sunniţi şi să stabilizeze regiunea. Lucru care se dovedeşte mai greu decât pare şi nu mulţumeşte pe nimeni.
Tergiversarea adoptării unei soluţii în privinţa programului nuclear al Iranului face parte, cred eu, din politica Preşedintelui Obama de a nu distruge singura putere şiită din zona Orientului Mijlociu, lucru care ar provoca un nou val de violenţă în zonă. Evident, Israelul este foarte nemulţumit de faptul că S.U.A. nu aprobă un asalt asupra instalaţiilor implicate în programul nuclear Iranian. Imediat după Israel, pe lista nemulţumiţilor, se află Arabia Saudită, cel mai mare stat-client Sunnit al S.U.A. în OM.
Hillary Clinton, Saud Al-Faisal
Acum două săptămâni, Prinţul Saud al-Faisal a declarat în cadrul unei conferinţe de presă comune cu Hillary Clinton, că sancţiunile împotriva Iranului propuse de administraţia S.U.A. sunt o soluţie pe termen lung, în timp ce programul nuclear iranian necesită o soluţie imediată. În traducere liberă, Prinţul i-a dat una peste ceafă lui Madam Clinton şi i-a spus: "Eşti veriga slabă!" Având în vedere că, pe graniţa de sud a Arabiei Saudite, miliţii şiite se bat cu armata Yemenului, poate că punctul de vedere al Prinţului nu este chiar exagerat. Evident, Prinţul a declarat că orice eforturi de dezarmare nucleară în zona OM trebuie să includă şi Israelul, lucru pe care S.U.A. nu îl poate promite, iar Israelul îl va refuza fără discuţie. Aşa că situaţia nu avansează din punctul în care capra, lupul şi varza se acuză unul pe altul de rea credinţă.
China şi S.U.A. îşi arată muşchii
R.P. Chineză şi S.U.A. au decis că o serie de întâlniri şi evenimente care au ieşit prost merită să fie urmate de o altă serie de lovituri la picioare, coate în burtă şi bătăi cu fularele. Cam ca la şcoală.
U.S. sells weapons to Taiwan, angering China
Saturday, January 30, 2010
The Obama administration announced the sale Friday of $6 billion worth of Patriot anti-missile systems, helicopters, mine-sweeping ships and communications equipment to Taiwan in a long-expected move that sparked an angry protest from China.
The sale, formally announced by the Defense Security Cooperation Agency, is expected to prompt China to slow or even break military relations with the United States and cancel a visit by President Hu Jintao to Washington in April. Chinese officials have threatened other actions, including sanctions on the U.S. companies supplying the equipment or on businesses in the districts of congressional lawmakers known to be backers of Taiwan.
Its vice minister of foreign affairs, He Yafei, said China was "strongly indignant" about the arms sales to Taiwan and warned that they would have a "serious negative impact" on U.S.-China cooperation.
China, evident, a decis să răspundă:
China Dumps US Asset Backeds and Corporates
February 9th, 2010
By David GoldmanDollar-denominated risk assets, including asset-backed securities and corporates, are no longer wanted at the State Administration of Foreign Exchange (SAFE), nor at China’s large commercial banks. The Chinese government has ordered its reserve managers to divest itself of riskier securities and hold only Treasuries and US agency debt with an implicit or explicit government guarantee. This already has been communicated to American securities dealers, according to market participants with direct knowledge of the events.
It is not clear whether China’s motive is simple risk aversion in the wake of a sharp widening of corporate and mortgage spreads during the past two weeks, or whether there also is a political dimension. With the expected termination of the Federal Reserve’s special facility to purchase mortgage-backed securities next month, some asset-backed spreads already have blown out, and the Chinese institutions may simply be trying to get out of the way of a widening. There is some speculation that China’s action has to do with the recent deterioration of US-Chinese relations over arm sales to Taiwan and other issues. That would be an unusual action for the Chinese to take–Beijing does not mix investment and strategic policy–and would be hard to substantiate in any event.
And kept going:
First it was pirates. Now it’s Yemen.
February 8th, 2010
I‘ve early written that Somalia‘s pirates may be the accidental spark for greater Chinese military intervention in the region. Here‘s another spark. This article from China Energy Web worries that unrest in Yemen may threaten China‘s oil imports from the region.
The author says “The United States recognizes Yemen‘s geographic ability to choke China‘s oil import life lines“. He then hints that the United States may bring the war on terror to Yemen, and “strangle China‘s oil imports and strangle China‘s economy“. The rest of the article carries on in a similar tone.
Now, the author is a reporter, not an official. But the fact that he is considering Yemen in this manner raises the possibility that officials are as well. China certainly has strong commercial interests in Yemen, as I‘ve written about here and here. Many of its top Arabic-speaking diplomats have also served in the country.
Sub presiunea S.U.A. şi UE de a înceta raportarea monedei naţionale la dollar şi a permite aprecierea ei şi, ca rezultat, scăderea competitivităţii produselor chinezeşti, China a decis să mărească salariile la nivel naţional:
Higher labor costs would cut Chinese export competitiveness while boosting domestic spending power and sustaining economic growth, according to the bank. Premier Wen Jiabao’s government has been pressed by U.S. and European officials to end a 19- month yuan peg to the dollar to help diminish trade and investment imbalances that contributed to the credit crisis.
“Wage increases are a better option because they largely benefit Chinese workers,” Tao Dong, a Credit Suisse economist in Hong Kong who has covered the Chinese and Asian economies for more than 15 years, said in an interview yesterday. “Currency appreciation will only result in Chinese exporters losing out to competitors in countries such as Malaysia and Mexico.”
The strategy may limit gains in the yuan to 3 percent this year, according to Tao. This month’s 13 percent increase in minimum wage in eastern China’s Jiangsu province indicates that higher pay will play an important role in officials’ efforts to rebalance growth in the fastest-growing major economy, Tao said.
The wage decision “argues against a large one-off yuan revaluation,” Ben Simpfendorfer, an economist with Royal Bank of Scotland in Hong Kong, wrote in a note this week.
Şi distracţia nu s-a terminat încă. Rămâne să vedem răspunsul S.U.A.
----
Surse:
http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/01/29/AR2010012904113.html
http://blog.atimes.net/?p=1352
http://www.zerohedge.com/article/china-dumping-begins-reserve-managers-notified-any-non-usg-guaranteed-securities-must-be-div
http://www.silkroadeconomy.com/2010/02/08/first-it-was-pirates-now-its-yemen/?utm_source=subscriber&utm_medium=rss&utm_campaign=rss
Yemen?
De când cu încercarea de a arunca în aer un avion de Crăciun pe care a ratat-o un ratat din Nigeria, care nu a ştiut să facă altceva cu viaţa lui decât să îşi dea foc la pantaloni şi să înfunde puşcăria, administraţia S.U.A. vorbeşte din ce în ce mai mult despre Yemen, ţara în care se pare că s-a antrenat pentru eşec teroristul amator. Secretary of State Hillary Clinton a declarat că instabilitatea din Yemen ameninţă întreaga regiune şi că trebuie făcut ceva în acest sens.
The face of fail
Oricât de ciudat ar părea, administraţia S.U.A. nu pare să aibă destule pe cap cu campania din Irak (care nu s-a terminat încă) şi cu cea din Afganistan-Pakistan şi pare să aibă de gând să îşi bage nasul şi în Yemen. Deja S.U.A. şi Marea Britanie au început să „ajute la construirea” unei forţe poliţieneşti cu profil anti-teror în Yemen. A ajuta la construire înseamnă, în varianta S.U.A. - Marea Britanie, a furniza absolut tot de la bani la antrenament şi echipament. Având în vedere că Yemenul, o ţară mică dar destul de bogată, şi-ar permite să îşi finanţeze de una singură o asemenea forţă, ar fi interesant de aflat de ce S.U.A. şi M.B. au simţit nevoia să se ofere să suporte costurile.
Să fie oare primele semne ale unei noi campanii S.U.A.? Să fie oare o ocazie de a aduce la suprafaţă o operaţiune de finanţare şi antrenare a forţelor anti-teroriste din Yemen care durează de ceva timp? Este clar că incidentul este folosit în scopuri de propagandă, dar întrebarea este dacă mai e şi altceva la mijloc. Oricum, Obama va plăti la următoarele alegeri preţul pentru o politică externă care seamănă mai mult cu cea dusă de Bush the Junior decât cu promisiunile de campanie.