Am dat de curând peste o recenzie a cărÅ£ii “Just How Stupid Are We“, scrisă de Richard Schenkman, reporter ÅŸi profesor de istorie la Universitatea George Mason. AÅŸa cum arată ÅŸi titlul său, cartea se concentrază asupra problemei stupidităţii populaÅ£iei în materie de politică. Ar fi foarte interesant dacă cineva s-ar apuca să scrie o serie de cărÅ£i care să extindă investigarea stupidităţii ÅŸi la alte domenii. Am impresia că la finalul acestei serii vom ÅŸti cu certitudine că omul comun nu prea ÅŸtie nimic despre locul în care trăieÅŸte. Este adevărat că studiul lui Schenkman este limitat la societatea din Statele Unite ale Americii, însă mi-ar trebui dovezi serioase ca să cred că românii sunt mai informaÅ£i.
Însă nu toate veştile sunt proaste. De la bun început aflăm că omul comun se descurcă bine în peisajul media&entertainment pentru că 22% dintre cetăţenii SUA ştiu numele tuturor celor 5 membri ai familiei Simpson. În schimb, doar o persoană din 1.000 poate numi cele cinci libertăţi garantate de Primul Amendament al Constituţiei SUA. Poate că ar fi cazul ca o agenţie şmecheră să rebrănduiască Constituţia SUA şi să facă un sitcom din ea. Nu sunt sigur cum o să integreze iubirea, sexul şi dramatismul, dar presupun că au vândut ei produse mai proaste decât o constituţie aşa că au experienţă.
Mai interesant este faptul că numărul de oameni informaţi nu a crescut în timp în SUA. În ciuda faptului că educaţia este obligatorie pentru toţi copii, americanii (şi presupun că este general valabil) de astăzi nu sunt mai bine informaţi decât părinţii lor. De fapt, testele par să indice că tineri de-abia intraţi în facultate răspund mai bine la întrebări care ţin de educaţia civică decât cei care sunt în ultimii ani. Sistemul educaţional produce tineri pregătiţi pentru locuri de muncă, dar complet nepregătiţi pentru a fi cetăţeni.
Nici măcar Internetul, imensa magistrală informaÅ£ională nu a reuÅŸit să schimbe obiceiurile celor care se consideră consumatori. Presupun că oamenii sunt prea ocupaÅ£i cu cumpărăturile online, site-urile porno, programele de tip messenger, site-urile de “social networking” sau blogurile (ca al meu) ca să se informeze sau să se educe. Iar tinerii, adică noii cetăţeni, par să fie mai ignoranÅ£i decât oricând, ceea ce nu este chiar de mirare. CărÅ£ile sunt deja passé, iar efortul de a înÅ£elege lumea în care trăim se rezumă la a privi filme de genul Zeitgeist.
